Ieri, 14.07.2010, a incetat din viata Madalina Manole. O voce incredibila, artista, sotie, mama. Am urmarit, si ieri si azi toate interviurile, declaratiile celor apropiati, si intr-adevar gestul pare fara logica. Nu suntem in masura sa o judecam deci, tot ce ne ramane de facut este sa spunem: "Dumnezeu sa o odihneasca!"
Cu privire la toate declaratiile facute, am o singura observatie, pentru ca in rest, socul este atat de mare incat orice comentariu este de prisos. Nu am cunoscut omul Madalina Manole, ci artistul, si nu imi pot permite nici un fel de afirmatie cu privire la felul in care a inteles sa incheie socotelile cu viata. Acea observatie se refera la tentativa artistilor care in prezent nu mai sunt promovati, de a veni in fata publicului si de a declara ca motivul sinuciderii doamnei Madalinei este acela ca radiourile nu vroiau sa ii mai promoveze muzica. De ce spun asta? Pentru ca in situatia in care se afla doamna Madalina Manole, de sotie fericita, proaspata mamica (dupa multe eforturi depuse in acest sens) si pana la urma dupa o cariera stralucita, nu cred ca putea sa recurga la un asemenea gest si mai ales sa distruga in asa hal pe cei din jurul ei, doar pentru ca s-a confruntat cu refuzul radiourilor de a a-i difuza muzica. Oricum toate comentariile sunt doar speculatii, nu vom sti niciodata ceea ce a trait in acele momente, si deci ar trebui sa ne raportam la datele pe care le avem. In conditii normale (presupunand ca nu suferise o evolutie nefireasca din punct de vedere psihologic) un asemenea gest nu se justifica. Ca urmare a acestui fapt, nu inteleg de ce se promoveaza atat de mult ideea artistilor dati uitarii, si promovarea non valorilor care au drept atuuri doar tineretea si vulgaritatea (ceea ce ar putea face obiectul unei alte discutii) din moment ce aceasta problema este veche de cand lumea si nu e de actualitate numai in tara noastra. Oricine ajunge sus, la un moment dat coboara, mai lent sau mai abrupt, regula in orice domeniu.
Prin urmare, cred ca opinii exprimate in acest sens in presa in ultima perioada au la baza doua motive: artistii care se simt si ei lasati la o parte si care incearca sa "bata fierul cat e cald" pe aceasta moneda, si pe de alta parte presa, care este in cautare de senzational si care ar dramatiza (chiar si mai mult decat este in sine povestea de dramatica, daca e posibil), pentru ca "asta se cumpara". Exemple in acest sens: declaratia domnului Gheorghe Gheorghiu in cadrul emisiunii "Acces Direct", sustinut intr-un mare fel de Catalin Crisan in aceelasi context si "investigatia" CanCan, ce posteaza un titlu ce parca sugereaza ca ziarul cu pricina lanseaza o teorie SOC.
Mi se pare fara rost un asemenea demers din partea artistilor care se lanseaza in asemenea discutii cu un asmenea prilej tragic si ma intreb de ce nu isi pastreaza energiile pentru a aduce un ultim omagiu sincer damnei Madalina Manole. Intentia acestui articol nu este acela de a condamna un asemenea demers, ci de a condamna incercare de a se aduce la cunostinta publicului drama acestor artisti, dandu-se o legatura de cauzalitate intre aceasta realitate cruda si motivul sinuciderii "Fetei cu parul de foc".
Condoleante familiei si inca o data "Dumnezeu sa o odihneasca"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu