Scrisoare catre domnul T. Basescu

Am de facut o confesiune: v-am votat, domnule Basescu! Si in prezent contemplez la streangul (din balconul meu de 5 metri patrati) care de la zi la zi capata o culoare mai imbietoare, si ma gandesc din ce in ce mai serios la momentul in care se va potrivi ca accesoriu... la gatul meu!
De ce asa domnule Basescu?
Sa va spun un secret: si tatal meu este navigator si mi-e sila de aceasta meserie. Sau nu, mai bine spus de ceea ce inseamna meseria: departe de casa, fara familie, cu "niscaiva" pericole... inteleg sa marcheze un om dar inteleg sa ii dea si de gandit... cu privire la ceea ce e important in viata, de exemplu. Sau poate si dumneavoastra la aceiasi concluzie ati ajuns insa nu generealizand, ci mai...limitat: "Mai, io zic ca in viata ca sa fiu fericit, tre' sa-mi fie (numai) mie bine". Zis si facut... Ati calcat pe cadavre sa ajungeti sus, si pentru ca ramasese un sentiment strain sa mai reveniti cu picioarele pe pamant, calcati in continuare fara nici o remuscare cu o singura schimbare: deja cred ca au ajuns oseminte. Si zambiti! Doar ati ajuns unde v-ati propus.
Am ascultat-o pe EBA (numele e de inspiratie J.Lo?) cum vorbea despre regretul ca nu a crescut langa taticul ei. Nici eu! Dar eu, tot fara tatic am invatat sa scriu si sa citesc (si nu doar Cosmopolitan). Aaa... si nu am 100.000 de euro la purtator ca sa defilez mai nou prin centrul vechi al capitalei... sau Cannes. Suntem diferite ce sa spun.
Nu am sa continui cu rugamiti lamentabile pentru ca nu va pasa. Ati demonstrat-o deseori fara nici un fel de remuscare. Dar recunosc nici mie nu-mi pasa de dumneavoastra. Da, sufar enorm de pe urma masurilor, dar nu am sa schimb si nu am sa fac nimic din ceea ce cred. Si cred ca nu sunteti nepotrivit pentru tara asta, pentru ca in tara in care sunteti presedinte se vorbeste despre cum se descurca oamenii si nu despre cum razbat (formularea nu-mi apartine), despre cum bunicii mor de foame si de frig in casa lor, si despre cum protejatii dumneavoastra isi mai ridica o vila. Si da, am sa fac tot ce imi sta in putere sa contribui la o schimbare. Acum ciulesc bine urechile si ma informez, mai mult nu am ce sa fac. Am gresit, acum tac si ... ingurgitez.
Trebuie sa va multumesc pentru ceva in schimb (sa-i dam Cezarului, ce-i al Cezarului): de cand va bateti joc in asemenea hal, mi-am deschis apetitul pentru politica. Aveam alte ifose in cap pana in prezent, chiar foarte interesante (din punctul meu de vedere, evident) dar subit am schimbat macazul ca sa nu ajung sa simt cum imi paraie oasele sub pantofii dumneavoastra "da firma".
Si sa inchei, nu va salut si nu va stimez...
P.S: Respectul se castiga, nu se cere, nu se impune.

DEDICATIE:


Banc:
Se duce un crestin la biserica pentru a se marturisi.
Preotul: - Spune fiule, ce te apasa?!
Crestinul: - Parinte, mi-am inselat nevasta...
Preotul: - Nu-i nimic fiule, Dumnezeu le iarta pe toate!
Crestinul: - Dar parinte, am mai si furat!
Preotul: - Nu-i nimic fiule, vremuri grele. Dumnezeu intelege!
Crestinul: - Si parinte... am votat cu Basescu!
Preotul: - Fiule, 10 Ave Maria si Agheasma Mare